Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. angulaire, lat. angularis)
1. care formează un unghi, în formă de unghi; unghiular.
2. situat la sau aproape de un unghi.
3. (geom.) care se măsoară printr-un unghi.
4. piatră ~ă = piatră, în general de dimensiuni mari, situată la colțurile unei clădiri și având un rol cheie în susținerea acesteia; (fig.) temelie, element fundamental.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. grand-angulaire)
1. (cinem.) obiectiv de filmare cu distanţă focală scurtă, cu un unghi de cuprindere mare şi profunzime de claritate ridicată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. superangulaire)
1. (fot.) obiectiv~ = obiectiv cu un unghi de deschidere mai mare, astfel încât poate încadra o imagine mai mare decât un obiectiv normal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affixe, lat. affixus)
1. nume generic pentru prefixe, sufixe şi infixe, care se adaugă rădăcinii cuvintelor pentru a le modifica sensul, funcţia, rolul; orice instrument gramatical având un asemenea rol.
2. (mat.) punct, număr complex într-un sistem de coordonate rectangulare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (amer. angulation)
1. însușirea de a fi angulos, cu unul sau mai multe unghiuri.
2. (ortopedie) termen folosit pentru a descrie prezența diformității angulare la un os fracturat.
3. măsurarea precisă a unghiurilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. asphyxie, gr. asphyxia)
1. oprire a respiraţiei prin strangulare, respirarea unui gaz toxic, înec etc.; sufocare.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. axono-, cf. gr. axon, -onos „axă, osie”)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. bipenniform)
1. (despre mușchi) ale cărui fibre se inserează angular pe două fețe ale unui tendon.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. chéilose)
1. (med.) inflamație, însoțită de crăpare, la colțurile gurii; cheilită angulară.