OK
X
anomie 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anomie)
1.
stare
de
dezorganizare
a
societății,
caracterizată
prin
lipsa
de
legi,
de
norme.
anomie 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anomie)
1.
neputința
de
a
evoca
nume
de
persoane,
localități
etc.
paranomie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., gr. paranomia)
1.
tulburare
de
limbaj
în
care
obiectele
sunt
desemnate
prin
alte
cuvinte.
anomic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. anomique)
1.
referitor
la
anomie1;
neorganizat,
dezorganizat.