Dictionar

Rezultate principale (Anorexie):

Anorexie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anorexie, gr. anorexia)

1. pierdere a poftei de mâncare; inapetenţă.

2. ~ mintală = repulsie faţă de alimente, însoţită de pierderea totală a poftei de mâncare.


Rezultate secundare (Anorexie):

Tanorexie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. tanorexie)

1. dependență patologică de razele ultraviolete, de bronzare (la soare sau în solar).


Anorectic, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. anorectique)

1. (suferind) de anorexie; anorexic.

2. (persoană) care suferă de anorexie nervoasă; anorexic.


Anorexigen, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anorexigène)

1. (medicament) care provoacă anorexie.


Inapetenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. inappétence)

1. (med.) lipsa poftei de mâncare; anorexie.

2. (fig.) lipsă a dorinței de a face ceva; dezinteres, indiferență.

3. (antonime) apetență, apetit, aviditate.


Ornitoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ornithose)

1. boală infectocontagioasă, virotică, a păsărilor, transmisibilă omului, care se manifestă prin coriză, dispnee, apatie, anorexie, diaree etc.


Anorexic, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (cf. fr. anorexique)

1. I. legat de anorexie sau de pierderea poftei de mâncare; anorectic.

2. care suferă de anorexie și mai precis de anorexie nervoasă; anorectic.

3. II. persoană atinsă de anorexie; anorectic.