Dictionar

antichitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. antiquité, lat. antiquitas)

1. epocă îndepărtată a istoriei, în care s-au dezvoltat vechile civilizații.
2. perioadă istorică mergând de la începuturile istoriei scrise până la căderea romei.
3. vechime foarte îndepărtată.
4. obiect antic, monument vechi, rămășiță istorică.
5. (fam.) obiect de modă veche.
6. (var.) (înv.) anticitate, (înv.) anticvitate.
 

amazonomahie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amazonomachie)

1. (mit.) luptă cu amazoanele; lupta amazoanelor împotriva atenienilor.
2. (antichitate) reprezentare artistică a amazoanelor în lupte.
 

amficțion

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. amphictyon)

1. (Antichitatea greacă) membru al unei amficționii.
 

amforoidion

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (gr. amphoroidion)

1. (antichitate) vas mic în formă de amforă, cu fundul plat.
 

antic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antique, lat. antiquus)

1. adj. care aparține antichității; străvechi.
2. în genul creațiilor din antichitate.
3. (fig.) clasic.
4. s. m. f. cel care aparține popoarelor din antichitate.
 

Atenee

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. athénées)

1. (antichitate) serbări în cinstea zeiței Atena, în fiecare an.
 

atomism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. atomisme)

1. concepție materialistă, fundată încă din antichitate, potrivit căreia materia, care există în mod obiectiv, este constituită din atomi.
2. teorie științifică modernă a structurii și a proprietăților atomilor; atomistică.
3. părere care reduce un ansamblu la cele mai elementare diviziuni.