anticipa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. anticiper, lat. anticipare)

1. intr., tr. a ghici dinainte, a prevedea; a devansa.

anticipant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. anticipant)

1. care anticipează; caracterizat prin anticipare; anticipator.

anticipare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (anticipa)

1. faptul de a anticipa; anticipaţie.
2. (lingv.) pronunţare anticipată a unui sunet din silaba următoare.

anticipat

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (fr. anticipé)

1. cu anticipaţie.

anticipație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anticipation, lat. anticipatio)

1. acțiunea de a anticipa; anticipare.
2. acțiunea de a face sau de a proiecta ceva înainte de o anumită dată (fixată).
3. prognoza unei fapte, acțiuni etc. din viitor, pe baza datelor furnizate de prezent.
4. cu ~ = înainte de termenul stabilit.
5. literatură de ~ = literatură a cărei acțiune se petrece în lumea viitorului.
6. (muz.) sunet care apare înaintea acordului căruia îi aparține.
7. (var.) (înv.) anticipațiune.

anticipativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anticipatif)

1. care anticipează (ce urmează); cu caracter de anticipație; anticipator.

anticipator, -oare

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. anticipateur)

1. I. care anticipează viitorul; care face anticipări.
2. II. persoană care anticipează, care reușește să ghicească din timp apariția anumitor fenomene, evenimente etc.
3. (rar) scriitor de literatură science-fiction.

acont

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. acconto)

1. parte dintr-o sumă datorată care se plăteşte cu anticipaţie.

agenţie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. agenzia)

1. reprezentanţă a unei instituţii sau întreprinderi.
2. ~ telegrafică (sau de presă) = instituţie specializată care primeşte şi transmite presei ştiri şi informaţii; ~ de bilete = birou unde se vând bilete pentru spectacole, concerte etc.; ~ de voiaj = birou unde se vând cu anticipaţie biletele de călătorie.

antecalculaţie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ante- + calculaţie)

1. acțiunea de a antecalcula; antecalcul, calculaţie anticipată.

anticipant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. anticipant)

1. care anticipează; caracterizat prin anticipare; anticipator.

anticipare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (anticipa)

1. faptul de a anticipa; anticipaţie.
2. (lingv.) pronunţare anticipată a unui sunet din silaba următoare.

anticipat

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (fr. anticipé)

1. cu anticipaţie.