OK
X
anticipat
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (fr. anticipé)
1.
cu
anticipație.
anticipație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. anticipation, lat. anticipatio)
1.
acțiunea
de
a
anticipa;
anticipare.
2.
acțiunea
de
a
face
sau
de
a
proiecta
ceva
înainte
de
o
anumită
dată
(fixată).
3.
prognoza
unei
fapte,
acțiuni
etc.
din
viitor,
pe
baza
datelor
furnizate
de
prezent.
4.
cu
~
=
înainte
de
termenul
stabilit.
5.
literatură
de
~
=
literatură
a
cărei
acțiune
se
petrece
în
lumea
viitorului.
6.
(muz.)
sunet
care
apare
înaintea
acordului
căruia
îi
aparține.
7.
(var.)
(înv.)
anticipațiune.
anticipativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. anticipatif)
1.
care
anticipează
(ce
urmează);
cu
caracter
de
anticipație;
anticipator.
anticipator, -oare
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. anticipateur)
1.
I.
care
anticipează
viitorul;
care
face
anticipări.
2.
II.
persoană
care
anticipează,
care
reușește
să
ghicească
din
timp
apariția
anumitor
fenomene,
evenimente
etc.
3.
(rar)
scriitor
de
literatură
science-fiction.
acont
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. acconto)
1.
parte
dintr-o
sumă
datorată
care
se
plătește
cu
anticipație.
agenție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. agenzia)
1.
reprezentanță
a
unei
instituții
sau
întreprinderi.
2.
~
telegrafică
(sau
de
presă)
=
instituție
specializată
care
primește
și
transmite
presei
știri
și
informații;
~
de
bilete
=
birou
unde
se
vând
bilete
pentru
spectacole,
concerte
etc.;
~
de
voiaj
=
birou
unde
se
vând
cu
anticipație
biletele
de
călătorie.
antecalculație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (ante- + calculaţie)
1.
acțiunea
de
a
antecalcula;
antecalcul,
calculație
anticipată.
anticipant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (engl. anticipant)
1.
care
anticipează;
caracterizat
prin
anticipare;
anticipator.
anticipare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (anticipa)
1.
faptul
de
a
anticipa;
anticipație.
2.
(lingv.)
pronunțare
anticipată
a
unui
sunet
din
silaba
următoare.
anticipat
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (fr. anticipé)
1.
cu
anticipație.