Parte de vorbire: s.
Origine: ( fr. entraînement)
1. complex de exerciţii desfăşurate sistematic pentru antrenarea unui sportiv, dansator, a vocii unui cântăreţ etc.
2. exerciţiu metodic la care este supus un organ sau întregul organism animal în scopul obţinerii unei producţii superioare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. entraîneur)
1. s. m. f. persoană calificată care se ocupă de antrenarea sportivilor.
2. s. n. utilaj pentru rotirea unor scule sau a pieselor de maşini-unelte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éjecteur)
1. dispozitiv pentru evacuarea unui fluid dintr-un rezervor prin efectul de aspirație și de antrenare a fluidului de către un alt fluid în mișcare.
2. dispozitiv la armele de vânătoare basculante care aruncă din țeavă cartușul percutat.
3. dispozitiv la casete pentru scoaterea casetei.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Präludium, it. preludio, fr. prélude)
1. exercițiu muzical pentru acordarea instrumentului sau pentru antrenarea mâinilor ori vocii; (p. ext.) improvizație muzicală preliminară.
2. parte introductivă a unei compoziții muzicale.
3. piesă care precedă o fugă, o tocată, un coral; prima parte a suitei.
4. compoziție muzicală instrumentală independentă, cu un caracter și o structură foarte variate.
5. lucrare simfonică, programatică.
6. ceea ce precedă, anunță (o acțiune).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. primage)
1. antrenarea apei dintr-un cazan de către aburul produs.
2. stimulent procentual, bonificaţie care se acordă armatorului sau căpitanului unei nave comerciale, împreună cu navlul, pentru efectuarea în bune condiţii a transportului mărfurilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rhéophorèse)
1. fenomen reologic de antrenare spontană a particulelor în suspensie spre mijlocul conductei, la curgerea unui fluid.