Dictionar

Rezultate principale (Anunţ):

Anunţ

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. fr. annonce)

1. înştiinţare, aviz prin care ceva este făcut cunoscut publicului, verbal sau în scris.

2. text, publicație care anunță ceva.

3. comunicat publicitar într-un organ de presă.

4. (la jocul de cărți) declarație de intenție.

5. (radio, TV) text care precede un program și servește drept titlu sau rezumat al acestuia.


Rezultate secundare (Anunţ):

Anunţa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. annoncer, lat. annuntiare)

1. a aduce la cunoştinţă.

2. a vesti sosirea cuiva sau un eveniment.


Anunțare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (anunța)

1. acțiunea de a anunța și rezultatul ei; aducere la cunoștință, încunoștințare, înștiințare.


Anunțat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (anunța)

1. adus la cunoștință; care este făcut public, comunicat.

2. prevăzut, cunoscut dinainte.

3. (antonim) neanunțat.


Anunțător, -oare

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (anunța + -[ă]tor)

1. I. care anunță, aduce un mesaj; care vestește sau prevestește ceva.

2. II. persoană care anunță, vestește sau prevestește ceva; mesager.


Aerian, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérien)

1. aflat în aer sau care conţine aer.

2. produs în aer.

3. referitor la aviaţie.

4. linie = traseu aeronautic; alarmă = alarmă prin care se anunţă un atac aerian.

5. (fig.) diafan, transparent; vaporos.

6. (fam.) distrat, visător.


Afiş

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affiche)

1. înştiinţare publică, tipărită, care se fixează sau se distribuie în anumite locuri.

2. cap de ~ = primul nume de pe afişul care anunţă un spectacol; actor celebru.

3. gen de artă grafică cu funcţie mobilizatoare, de informare, de reclamă.


Afișier (1)

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. affichier)

1. loc (special amenajat) unde se fixează diferite anunțuri; loc pentru afișaj; avizier.


Alarmă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alarme)

1. anunţare a unui pericol iminent care necesită măsuri urgente.

2. semnal, chemare pentru a lua armele.

3. (fig.) nelinişte, teamă; alertă.


Amplu, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ample, lat. amplus)

1. larg, întins, vast, dezvoltat; cu amănunte multe.


Analiză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. analyse, gr. analysis)

1. metodă ştiinţifică de cercetare a realităţii, bazată pe descompunerea proceselor, a obiectelor studiate în părţile lor constitutive.

2. examinare amănunţită a unei probleme, opere literare, a unui text.

3. în ultimă ~ = în concluzie, ca încheiere.

4. ~ matematică = ramură a matematicii care studiază funcţiile, limitele, derivatele şi aplicaţiile lor.

5. descompunere a unei substanţe, pentru a-i stabili compoziţia chimică.

6. ~ corticală = funcţie a cortexului prin care se desprind însuşirile generale şi cele specifice ale obiectelor şi fenomenelor.