Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anurie)
1. (med.) încetare patologică a secreţiei urinare; (pop.) zăbreală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cyanurie)
1. eliminare de urină de culoare albastră.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. indicanurie)
1. prezenţa indicanului în urină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. manganurie)
1. prezenţa manganului în urină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mélanurie)
1. prezenţa de pigment melanic în urină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prolanurie)
1. prezenţa prolanului în urină.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. anurique)
1. I. (med.) referitor la sau caracterizat prin anurie.
2. II. bolnav care suferă de anurie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. néphroplégie)
1. (med.) suprimare a excreției renale; absență (aproape) completă a urinei în vezică din cauza încetării funcției renale sau obstrucției ureterelor (anurie calculoasă).