apatie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. apathie, lat. apathia, gr. apatheia)

1. absență de energie; lipsă de inițiativă; lipsă de interes, indiferență; atitudine pasivă față de tot ce e în jur; indolență, inerție.
2. starea unui suflet care nu reacționează la nicio emoție; impasibilitate.
3. (fil.; la stoici) stare de eliberare deplină a sufletului de orice pasiuni.

adiaforie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. adiaphorous)

1. apatie, indiferență, pasivitate, lipsă de interes.

apatic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. apathique)

1. I. care este cuprins de apatie, care denotă apatie; indiferent, placid.
2. care este lipsit de inițiativă.
3. care este caracterizat sau afectat de apatie.
4. II. persoană apatică.

indolență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. indolence, lat. indolentia)

1. nepăsare, apatie, lene.

inerție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inertie, lat. inertia)

1. stare de inactivitate, de pasivitate, indulgență, apatie.
2. ~ uterină = lipsă de contracție și de retractare a mușchiului uterin după naștere.
3. proprietate a corpurilor de a-și păstra starea de mișcare sau de repaus în care se află, atâta timp cât nu sunt supuse acțiunii unei forțe exterioare.
4. proprietate a unui sistem fizico-chimic, sau tehnic de a reacționa slab, sau cu întârziere la acțiunea factorilor externi.
5. (fig.) tendința de a rămâne în activitate; indolență, apatie.

langoare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. langueur)

1. privire galeșă și tristă.
2. apatie, moleșeală.

lentitudine

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. lentitudo, -inis)

1. încetineală, lipsă de energie; apatie.