Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. applicabilité)
1. însuşirea de a fi aplicabil.
2. calitatea a ceea ce este aplicabil.
3. (antonime) inaplicabilitate, neaplicabilitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. inapplicabilité)
1. însușirea de a fi inaplicabil; neaplicabilitate.
2. caracterul a ceea ce nu poate fi aplicat; neaplicabilitate.
3. caracterul unei prevederi normative, legi care nu se poate aplica unei situații; neaplicabilitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. applicabilité)
1. însuşirea de a fi aplicabil.
2. calitatea a ceea ce este aplicabil.
3. (antonime) inaplicabilitate, neaplicabilitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după lat. quantum)
1. determinativ prin care se fixează sfera de aplicabilitate a unei variabile logice într-o anumită expresie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. inapplicabilité)
1. însușirea de a fi inaplicabil; neaplicabilitate.
2. caracterul a ceea ce nu poate fi aplicat; neaplicabilitate.
3. caracterul unei prevederi normative, legi care nu se poate aplica unei situații; neaplicabilitate.