Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apporter)
1. (despre câini) a aduce vânatul împuşcat sau un obiect aruncat.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. apportage)
1. acțiunea de a aporta, de a transporta ceva undeva; aportare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. rapporter)
1. tr. a relata unui șef ierarhic sau unei adunări o situație, rezultatul unei activități etc.
2. a stabili un raport între două sau mai multe noțiuni.
3. (mat.) a găsi valoarea pe care o are o mărime, când a doua mărime are o valoare egală cu unitatea.
4. a reprezenta pe un plan, la o anumită scară, elementele unei ridicări topografice.
5. refl. a se referi, a face aluzie la ceva.
Parte de vorbire: adj., adv., s.
Origine: (lat. absolutus, fr. absolu)
1. adj. care nu comportă nici o restricţie, necondiţionat.
2. total, complet, desăvârşit.
3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoaşterea completă a realităţii; (fiz.) mişcare ~ă = deplasarea unui corp faţă de un sistem de referinţă fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).
4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.
5. valoare ~ă = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracţie de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.
6. s. n. principiu veşnic, imuabil, infinit, la baza universului.
7. ceea ce există în sine şi prin sine.
8. adv. cu desăvârşire, exact.
Parte de vorbire: s.
Origine: (adult + -morfism)
1. interpretare a comportamentului copiilor prin raportare la comportamentul adulţilor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. appliquer, lat. applicare)
1. tr. a face (un lucru) să adere, să se lipească de ceva.
3. a administra (un tratament medical).
4. a raporta un principiu general la ceva.
5. refl. (rar) a se dedica, a se consacra.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. apportage)
1. acțiunea de a aporta, de a transporta ceva undeva; aportare.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. cartésien)
1. I. care aparține cartezianismului, privitor la cartezianism.
2. care îl are ca autor sau origine pe Descartes, care este formulat de el.
3. coordonate ~ene = sistem de numere care definesc poziţia unui punct în raport cu două axe perpendiculare (abscisa şi ordonata).
4. nomogramă ~ă = nomogramă raportată la un sistem de coordonate plane.
5. II. adept al cartezianismului.
6. cel care a adoptat doctrina lui Descartes.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (confidenţial + -itate)
1. caracterul a ceea ce este confidențial, care nu ar trebui raportat public.
2. actul de a rezerva informații pentru un număr mic de persoane cu acces autorizat.