Dictionar

apreciativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. appréciatif)

1. care conține sau exprimă o apreciere; care marchează o apreciere; estimativ.
 

apreciator, -oare

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. appréciateur)

1. I. care apreciază.
2. capabil să aprecieze ceva la adevărata sa valoare.
3. II. cel care apreciază.
4. (înv.) cel care face estimări, determină valoarea de piață a unui obiect.
5. (var.) (înv.) aprețiator.
 

apreciabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. appréciable)

1. care poate fi apreciat; considerabil.
 

cincila

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. chinchilla)

1. (zool.) animal din ordinul rozătoarelor, de mărimea unui cobai, a cărui blană este foarte apreciată; include două specii sălbatice rare care trăiesc în America de Sud și o formă domestică.
2. (var.) șinșilă.
 

lota

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lotte)

1. pește de apă dulce, cu corpul turtit lateral și a doua înotătoare dorsală foarte lungă, apreciat pentru carnea sa.
 

mangustan

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. mangoustan)

1. (bot.) arbore din regiunile tropicale, din familia gutiferelor, care dau un fruct foarte apreciat; mangustanier.
2. (bot.) fructul acestui arbore numit și fructul zeilor sau regina fructelor tropicale.
 

mangustanier

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. mangoustanier)

1. (bot.) arbore din regiunile tropicale, din familia gutiferelor, care dau un fruct foarte apreciat; mangustan.
 

meru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mérou, sp. mero)

1. pește teleosteean osos, cu carnea foarte apreciată, care poate atinge, în mările calde, 2 m lungime și o greutate de 100 de kg.