Rezultate secundare (Apucare):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. manipulateur)
1. s. m. f. manipulant.
2. s. n. dispozitiv pentru apucarea și manipularea lingourilor sau a altor semifabricate calde într-o uzină.
3. aparat pentru stabilirea și întreruperea circuitului la aparatele de telecomunicații.
4. comutator electric comandat prin pedală.
Parte de vorbire: s.f. (reg.)
Origine: (v. zgrepțăna)
1. acțiunea de a (se) zgrepțăna și rezultatul ei; zgâriere, râcâire.
4. urcare prin apucarea cu mâinile (de ramuri, de colțurile stâncilor etc.); cățărare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. atinge)
1. acțiunea de a (se) atinge și rezultatul ei.
2. aducere în discuție a unui subiect.
4. ajungere la un anumit punct sau nivel (în timp, în spațiu, pe scara valorilor etc.).
5. ajungere până la ceva sau cineva.
7. aluzie la un subiect sensibil.
8. apropiere și intrare în contact unul cu altul a două obiecte.
9. apucare a unui obiect spre a începe o activitate.
10. asemănare.
11. atacare.
14. intrare în posesia unui obiect.
15. jignire.
16. lovire.
17. luare de contact direct cu ceva.
18. relaționare cu...
20. (fig.) impresionare puternică a cuiva.
21. (mat.; înv.) punct de ~ = punct de tangență.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. manducatio, fr. manducation)
1. acțiunea de a mânca, cuprinde toate funcțiile anterioare digestiei (apucare, mestecare, insalivație, înghițire); (rar) mâncare.
2. (relig. cat.) comuniune euharistică.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cățăra + -tură)
1. urcare prin apucarea cu mâinile (de ramuri, de colțurile stâncilor et cetera); cățărare, cățărat.
2. urcare a caprelor de munte pe pante repezi; cățărare, cățărat.