juxtapune

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. juxtaposer)

1. a pune alături; a alătura.

suprapune

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. superposer)

1. tr. a pune un lucru deasupra altuia, a așeza unul peste altul.
2. refl. a se afla așezat deasupra altuia; (p. ext.) a coincide în timp.

acord

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accord, it. accordo)

1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.
2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înțelegere; b) în unanimitate.
3. înțelegere privitoare la relațiile de colaborare și de cooperare între state, partide politice, organizații.
4. formă de retribuție a muncii prestate.
5. ~ global = formă de organizare și de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea și importanța muncii prestate.
6. concordanță în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.
7. (fiz.) egalitate a frecvențelor de oscilație a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.
8. (muz.) reunire a cel puțin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.

agfacolor

Parte de vorbire:  adj. invar.  
Etimologie: (germ. Agfacolor, nume comercial)

1. procedeu ~ = procedeu de fotografiere sau de cinematografiere a unei imagini colorate prin suprapunerea a trei straturi fotosensibile.

amplitudine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amplitude, lat. amplitudo)

1. distanța dintre pozițiile externe ale unui corp care oscilează.
2. lungimea pasului unui cal.
3. (mat.) distanță care separă punctele extreme ale unul arc de curbă.
4. ~ a unui astru = arcul de orizont între punctul cardinal est și vest și punctul de pe orizont unde astrul răsare (apune).
5. (fig.) întindere, amploare.
6. valoare absolută, maximă a elongației unei mărimi care variază periodic.
7. ~ climatică = diferența dintre valorile maximă și minimă înregistrate de un element meteorologic în evoluțiile sale periodice.

anșeneu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. enchaîné)

1. (efect cinematografic) trecere de la o secvență la alta prin suprapunerea cadrelor; înlănțuire.

asincronic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. asynchronique)

1. care nu este sincron; asincron.
2. care nu se suprapune în timp cu altă mișcare, cu alt fenomen etc.
3. (antonim) sincronic.

bipark

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bipark)

1. dispozitiv care permite gararea a două vehicule pe locul destinat pentru unul singur, prin suprapunerea pe o platformă superioară.