Dictionar

 

arctic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. arctique, lat. arcticus, gr. arktikos)

1. situat la Polul Nord; septentrional, boreal.
 
 

antarctic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antarctique, lat. antarcticus)

1. se spune despre regiunile emisferei sudice situate între cercul polar de sud și Polul Sud; care se referă la aceste regiuni.
2. situat la Polul Sud; austral.
3. (antonim) arctic.
 

beluga

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. béluga)

1. cetaceu asemănător cu narvalul, alb, din mările arctice.
 
 

guilemotă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. guillemot)

1. pasăre palmipedă asemănătoare pinguinului, cu ciocul drept şi lung, care îşi face cuibul pe coastele arctice.
 

jubartă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. jubarte)

1. cetaceu din mările arctice.
 

krill

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (engl. krill)

1. (zool.) mic crustaceu din apele arctice, comestibil.
2. plancton de crustacee cu care se hrănesc balenele.