Dictionar

Rezultate secundare (Arenda):

Arendator, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (arenda + -[a]tor)

1. persoană care în arendă.

2. (var.) arendător.


Subarenda

Parte de vorbire: vb.
Origine: (sub- + arenda)

1. a transmite cuiva folosinţa temporară a unui bun deţinut în arendă.


Emfiteoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. emphytéose)

1. contract pe termen lung cu drept de ipotecă pe proprietatea închiriată sau arendată.


Fermaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fermage)

1. arendă (a unui teren agricol); terenul într-un contract de arendare.


Fermier, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fermier)

1. proprietar, arendaş al unei ferme1.


Landlord

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. landlord)

1. (în Anglia) mare proprietar funciar care îşi pământul în arendă fermierilor.


Locator, -oare

Parte de vorbire: s.m.f., s.n.
Origine: (lat locator, fr locateur; engl. locator)

1. s.m.f. persoană care în locație, cu chirie, un lucru; (înv.) arendaș.

2. s.n. ~ radio = radiolocator.

3. (tehn.) reper.


Subarenda

Parte de vorbire: vb.
Origine: (sub- + arenda)

1. a transmite cuiva folosinţa temporară a unui bun deţinut în arendă.