Rezultate secundare (Arenda):
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (arenda + -[a]tor)
1. persoană care dă în arendă.
2. (var.) arendător.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (sub- + arenda)
1. a transmite cuiva folosinţa temporară a unui bun deţinut în arendă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. emphytéose)
1. contract pe termen lung cu drept de ipotecă pe proprietatea închiriată sau arendată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fermage)
1. arendă (a unui teren agricol); terenul într-un contract de arendare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fermier)
1. proprietar, arendaş al unei ferme1.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. landlord)
1. (în Anglia) mare proprietar funciar care îşi dă pământul în arendă fermierilor.
Parte de vorbire: s.m.f., s.n.
Origine: (lat locator, fr locateur; engl. locator)
1. s.m.f. persoană care dă în locație, cu chirie, un lucru; (înv.) arendaș.
2. s.n. ~ radio = radiolocator.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (sub- + arenda)
1. a transmite cuiva folosinţa temporară a unui bun deţinut în arendă.