-BLEFARIE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. blepharon „cili, pleoapă”)

1. „pleoapă”.

ablefarie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablépharie)

1. (med.) lipsa congenitală a pleoapelor.

acheilarie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. acheilaria)

1. (bot.) degenerarea sau lipsa labelului.

angarie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angarie)

1. rechiziționare de către un stat beligerant a unor bunuri mobile străine, plătind despăgubiri.

anovarie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anovarie)

1. (med.) lipsă, atrofie a ovarelor; această afecțiune rară poate fi congenitală, adică prezentă de la naștere, sau dobândită în urma unei intervenții chirurgicale.

anticarie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. anticarious)

1. inv. (despre substanțe) care combate cariile dentare.

abataj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operația însăși.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.

abreviator

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. abréviateur, lat. abbreviator)

1. cel care abreviază scrierile unui autor.
2. autor al versiunii scurte a unei lucrări literare.
3. funcționar al cancelariei papale însărcinat cu redactarea minutelor.

ACARI-, ACARO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. acari-, acaro-, cf. lat. acarus, gr. akari „căpuşă”)

1. „acarieni”.

acaricid

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. acaricide)

1. (substanță) care omoară acarienii.
2. I. se referă la un produs folosit pentru a distruge acarienii.
3. II. produs care distruge acarienii.

acarifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acarifère)

1. care poartă acarieni.

acariocecidie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acariocécidie)

1. cecidie produsă de acarieni; gale pe frunze cauzate de acarieni.