Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. atonalité)
1. lipsă de armonie, de tonalitate; metodă de compoziţie muzicală care neagă armonia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. thomisme)
1. doctrină teologică şi filozofică a lui Toma d’Aquino, care a susţinut armonia dintre ştiinţă, întemeiată pe raţiune, şi religie, întemeiată pe credinţă.