Dictionar

Ascendenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ascendance)

1. linie de rudenie ascendentă care urcă de la fiu la părinţi.


Anabatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anabatique)

1. (despre vânturi) care posedă o componentă ascendentă.

2. (med.) care creşte, se măreşte.


Anafront

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anafront)

1. front atmosferic în care aerul cald are o mişcare ascendentă.


Angiopancreatită

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. angio-pancréatite)

1. inflamaţie ascendentă a căilor pancreatice.


Anticlimax

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anticlimax)

1. parte dintr-o propoziție a cărei gradație este descendentă.

2. opoziţie într-un context a două gradaţii, ascendentă şi descendentă.

3. (antonim) climax.


Ascendenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ascendance)

1. linie de rudenie ascendentă care urcă de la fiu la părinţi.


Climax

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. climax)

1. figură de stil în care desfăşurarea ideilor, a acţiunii se face treptat, în gradaţie ascendentă.

2. punct culminant al unei acţiuni, al unui conflict.

3. stadiu final de evoluţie a unui ecosistem.