Rezultate principale (Ascensiune):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ascension, lat. ascensio)
1. mişcare de jos în sus a unui mobil.
2. urcare, suire (pe un munte); înălţare (cu balonul).
3. (fig.) creştere, dezvoltare.
4. promovare pe treptele ierarhiei profesionale sau sociale.
5. proces de cucerire a puterii de către o organizaţie politică.
Rezultate secundare (Ascensiune):
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. ascensionner)
1. (rar) a face o ascensiune; a escalada, a urca.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. katafront)
1. front1 (5) deasupra căruia aerul se deplasează descendent, ce antrenează ascensiunea aerului rece.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. course, /2/ engl. course)
1. drum, distanţă de străbătut.
2. traseu parcurs de un curier (I), de un vehicul pe acelaşi itinerar, după un orar stabilit.
3. vehicul care parcurge un astfel de traseu.
4. unghi format de direcţia în care se mişcă o navă comercială cu direcţia nordului.
7. (fig.) întrecere, competiţie.
8. întrecere sportivă în care mai mulţi concurenţi parcurg repede o anumită distanţă.
9. (alp.) orice ascensiune în munţi.
10. mişcare, deplasare rapidă a unui obiect în spaţiu.
11. lungime a drumului parcurs de un piston în cilindru între cele două puncte moarte.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. descensio)
1. acțiunea de a coborî, de a merge în jos; coborâre, scădere.
2. (aviație) pierdere regulată de altitudine.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. escalade)
1. escaladare; cățărare, ascensiune.
2. ramură a alpinismului constând din ascensiuni în cursul cărora sportivul se cațără prin mijloace proprii, prize și reazeme naturale pe care i le oferă stânca.
3. (fig.) creșterea rapidă în intensitate, în amploare a unui fenomen social etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. libéralisme)
1. doctrină politică şi economică, în epoca de ascensiune a burgheziei, care tindea să îngrădească monarhia prin parlament, să lărgească dreptul de vot şi să admită libertăţi democratice.
2. atitudine tolerantă; împăciuitorism.