OK
X
aserțiune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. assertion, lat. assertio
1.
(log.)
enunț,
afirmativ
sau
negativ,
dat
ca
adevărat;
(p.
ext.)
afirmație.
declarativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. déclaratif)
1.
care
conține
declarații.
2.
ton
~
=
ton
ferm,
categoric,
sentențios.
3.
(jur.;
despre
un
act)
prin
care
se
constată
existența
unui
drept
preexistent.
4.
(despre
verbe,
propoziții)
care
exprimă
o
aserțiune;
asertiv.
lapalisadă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. lapalissade)
1.
aserțiune
sau
reflecție
prostească
prin
care
se
exprimă
o
evidență
sau
o
banalitate;
truism.
2.
afirmație
naivă
care
provoacă
râsul;
reflexie
neghioabă.
petitio principii
Parte de vorbire:
loc. s.
Etimologie: (lat. petitio principii)
1.
(log.)
raționament
greșit
care
constă
în
aceea
că
pentru
demonstrarea
unei
teze
se
pleacă
de
la
o
aserțiune
întemeiată
ea
însăși
pe
acea
teză.