Dictionar

asignare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. assignation)

1. repartizare a frecvențelor de lucru pentru diferite stații de radiocomunicații.
 

asignat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. assignat)

1. hârtie-monedă convertibilă în aur, garantată în ipotecă asupra domeniilor statului.
 

contrasemnătură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Kontrasignatur, fr. contresignature)

1. semnătură a unui funcționar subaltern pusă pe un act alături de semnătura celui de la care emană.
2. (var.) (înv.) contrasignătură.