Dictionar

asigurător, -oare

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (asigura + -tor)

1. (persoană, instituție) care face asigurări de persoane.
 

asiguratoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (asigura + -toriu)

1. de asigurare, pentru asigurare.
 

coasigurare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. coassurance)

1. asigurare simultană la mai mulți asiguratori.
 
 
 
 

retrocesiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rétrocession, lat. retrocessio)

1. act prin care se retrocedează ceva.
2. asigurare încheiată din nou de un reasigurator, prin care transmite o parte din suma asigurată unei alte societăți.