Parte de vorbire: adj.
Origine: (astâmpăra + -tor)
1. care astâmpără, liniștește; liniștitor, calmant.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (agita)
1. care se agită; (despre oameni) neastâmpărat, neliniştit.
3. (despre o epocă) frământat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. pétulance)
1. vivacitate impetuoasă, greu de reținut; zburdălnicie, neastâmpăr, vioiciune.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. trépider)
1. a vibra puternic, cu oscilaţii repezi şi scurte.
2. (fig.; despre oameni) a se agita, a palpita, a fremăta, a nu-şi găsi astâmpăr.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. trépidation)
1. vibraţie care are loc de jos în sus, produsă în funcţionarea unor sisteme tehnice.
2. (fig.) agitaţie febrilă, neastâmpăr.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. tulbura)
1. acțiunea de a (se) tulbura și rezultatul ei.
2. pierdere a limpezimii, a transparenței unui lichid (din cauza impurităților).
3. învolburare a unei ape, a atmosferei etc.
5. (fig.) neliniște sufletească, îngrijorare, frământare, emoție.
6. (fig.) tumult, dezordine, răzvrătire, răscoală.
8. (fig.) dereglare a funcției unui organ anatomic, a unei facultăți fizice sau psihice.
9. (var.) turburare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fâțâi + -eală)
1. faptul de a (se) fâțâi; mișcare (încoace și încolo) fără astâmpăr sau fără rost; fâțâire, fâțâit.