astupa
Parte de vorbire: vb.
Etimologie: (lat. asstuppare)
Etimologie: (lat. asstuppare)
1. tr. a închide, a acoperi, a înfunda o gaură, o deschizătură etc., a face să nu se mai vadă (acoperind).
2. a închide, a bara o intrare, o deschizătură; a face inaccesibil sau impracticabil un drum.
3. a acoperi, a înveli.
4. (zgomote, melodii, sunete etc.) a face să nu se audă, depășind în intensitate; a acoperi.
5. fig. (urme) a face să dispară.
6. (fam.) a ~ găuri = a reuși să realizeze unele lucruri strict necesare; a plăti (din) datorii.
7. a-și ~ urechile = a nu voi să audă, să cunoască ceva.
8. a-i ~ cuiva ochii = a nu lăsa pe cineva să vadă realitatea.
9. intr. (despre șanțuri, conducte etc.) a se închide prin depuneri (de noroi, de nisip etc.); a se înfunda.