OK
X
autocefal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. autocéphale)
1.
(religie)
care
se
bucură
de
autocefalie;
care
se
conduce
singur;
independent,
(înv.)
neatârnat.
autocefalie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. autocéphalie)
1.
independență
a
unei
biserici
ortodoxe
naționale.
autocefal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. autocéphale)
1.
(religie)
care
se
bucură
de
autocefalie;
care
se
conduce
singur;
independent,
(înv.)
neatârnat.