Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. autographe)
1. aparat fotogrammetric, pentru măsurarea corpurilor cu ajutorul fotogramelor terestre.
2. aparat pentru înregistrarea imersiunii şi înclinării unei torpile în drumul către ţintă, a lansării unei mine sau a imersiunii unei drăgi.
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. autographe)
1. (semnătură, document, text) scris chiar de mâna autorului.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (germ. autographieren)
2. a reproduce prin autografie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autographie)
1. procedeu prin care se reproduce pe o piatră litografică sau pe o hârtie specială un text, un desen etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. stéréoautographe)
1. aparat pentru trasarea automată a curbelor de nivel şi a liniilor de planimetrie după stereograme.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. téléautographe, germ. Teleautograph)
1. aparat care permite transmiterea la distanţă a scrisului şi a desenelor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (germ. autographieren)
2. a reproduce prin autografie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. stéréoautographie)
1. metodă de întocmire a hărţilor cu ajutorul stereoautografului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. téléautographie)
1. transmitere la distanţă a scrisului, a desenelor cu ajutorul teleautografului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. teleautograma)
1. fototelegramă transmisă prin teleautograf.