Dictionar

Rezultate principale (Autoritate):

Autoritate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autorité, lat. auctoritas)

1. putere, drept de a comanda, de a da dispoziţii, de a impune ascultare.

2. organ al puterii de stat competent ia măsuri şi emită dispoziţii.

3. reprezentant al acestei puteri.

4. influenţă, ascendent, prestigiu.

5. cel care se bucură de această influenţă, de acest prestigiu; somitate.


Rezultate secundare (Autoritate):

Acredita

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accréditer)

1. a da autoritatea necesară unui reprezentant diplomatic pe lângă un guvern străin; a împuternici.

2. a face demn de crezare.

3. (fin.) a deschide, a pune la dispoziţia cuiva un acreditiv.


Amiralitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. ammiralità)

1. cea mai înaltă autoritate a marinei militare.


Ampriză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. emprise)

1. lăţime totală a fâşiei de teren pe care se construieşte un terasament, un dig, un baraj.

2. influenţă, ascendent, autoritate morală.


Anchetă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. enquête)

1. cercetare făcută de o autoritate publică în scopul stabilirii împrejurărilor în care s-a produs un fapt şi a răspunderilor.

2. metodă de investigaţie ştiinţifică, prin cercetarea pe teren; (p. ext.) gen publicistic în care se prezintă rezultatele unor asemenea cercetări.


Ascendent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ascendant, lat. ascendens)

1. adj. urcător, suitor; ascensiv.

2. (despre un astru) care se înalţă deasupra liniei orizontului.

3. (fig.) în dezvoltare progresivă.

4. s. m. f. rudă în linie directă care face parte dintr-o generaţie anterioară.

5. s. n. înălţare a unui astru deasupra orizontului.

6. (astrol.) parte a cerului deasupra orizontului în momentul naşterii cuiva; semn zodiacal ridicat deasupra orizontului estic, la naştere.

7. autoritate morală, influenţă (asupra cuiva).


Atribuţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. attribution, lat. attributio)

1. competenţă, autoritate care se exercită într-o anumită sferă de activitate.