Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aval)
1. în ~ = situat pe cursul inferior al unui râu, spre vărsare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aval)
1. (fin.) act prin care cineva garantează plata de la scadenţă a unei cambii; gir, garanţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. avalanche)
1. masă de zăpadă, de pietre etc. desprinsă de pe un povârniş de munte şi care se rostogoleşte către vale.
2. (fig.) mulţime; cantitate mare, potop.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. avaliste, germ. Avalist)
1. cel care garantează plata unei cambii prin aval; girant; avalizator.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. avaliser)
1. (fin.) a da avalul unei cambii (avalul este socotit că rezultă din simpla semnătură a avalistului pusă pe fața cambiei); a garanta (o cambie).
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (după fr. avaliseur)
1. persoană care garantează plata unei cambii prin aval; avalist.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accolade)
1. ceremonial medieval la primirea cuiva în rândul cavalerilor, printr-o îmbrăţişare şi o lovire uşoară cu latul spadei.
3. semn grafic ({) servind la reunirea mai multor cuvinte, ecuaţii, portative muzicale etc.
4. formă de boltă ca o paranteză culcată.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aéromaritime)
1. indică un transport care combină aviația și marina; aeronaval.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. ala)
1. unitate tactică de cavalerie în armata romană, din auxiliari.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. endosser)
1. a indica în scris pe dosul unui cec, al unei poliţe etc. numele împuternicitului care poate încasa contravaloarea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arrière-bec)
1. parte dinspre aval a unei pile de pod.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sp., fr. armada)
1. mare unitate navală sau de aviaţie; escadră.