Rezultate secundare (Avar):
Parte de vorbire: adj. (adesea subst.)
Origine: (fr. avare, lat. avarus)
1. (persoană) care nu dă cu ușurință un lucru, care este foarte econom; zgârcit, calic.
2. care arată avariție; care are sau strânge bani și refuză să-i cheltuiască, chit că se lipsește de cele necesare.
3. (anton.) cheltuitor, darnic.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. avarier)
1. tr., refl. a (se) strica, a (se) deteriora.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (avaria)
1. deteriorare (gravă); avariere.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (avaria)
1. care a suferit o avarie; care este deteriorat.
2. (marină) califică mărfurile stricate pe o navă în timpul unei călătorii.
3. (pentru alimente) care prezintă semne de putrefacție; care este impropriu consumului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. avarie, it. avaria)
1. deteriorare suferită de o navă, de un avion, de o construcţie etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (avaria)
1. faptul de a (se) avaria; deteriorare (gravă); avariat.
Parte de vorbire: adj., adv., s.
Origine: (lat. absolutus, fr. absolu)
1. adj. care nu comportă nici o restricţie, necondiţionat.
2. total, complet, desăvârşit.
3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoaşterea completă a realităţii; (fiz.) mişcare ~ă = deplasarea unui corp faţă de un sistem de referinţă fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).
4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.
5. valoare ~ă = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracţie de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.
6. s. n. principiu veşnic, imuabil, infinit, la baza universului.
7. ceea ce există în sine şi prin sine.
8. adv. cu desăvârşire, exact.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)
1. adj. care participă efectiv la o acţiune; harnic, dinamic.
2. (biol.) aflat în stare de completă funcţionare.
3. membru ~ = membru al unei organizaţii, instituţii, având obligaţii şi bucurându-se de drepturi depline.
4. (mil.) în activitate.
5. (despre corpuri, substanţe) care intră uşor în reacţie.
6. (despre diateza verbală) care arată că subiectul săvârşeşte acţiunea.
7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.
8. (despre operaţii, conturi, bilanţuri) care se soldează cu un profit.
9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituţii etc.; parte a bilanţului în care sunt înscrise aceste mijloace.
10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. acquatinta, fr. aquatinte)
1. procedeu de gravare cu acid azotic, care imită desenul cu tuş.
3. procedeu de tipar de artă pentru imagini în semitonuri, prin gravarea manuală în cupru şi coroziunea chimică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agressif)
1. care săvârşeşte o agresiune; provocator; irascibil.
2. (despre substanţe) care atacă chimic corpurile.
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. agresseur, lat. aggressor)
1. (cel) care săvârşeşte o agresiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. alibi)
1. probă prin care un inculpat dovedeşte justiţiei că în timpul săvârşirii infracţiunii se afla în altă parte.