Dictionar

Rezultate principale (Ax):

Ax

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. axe, lat. axis)

1. organ de maşină care susţine diferite elemente ce se rotesc; osie.

2. ~ cerebrospinal = ansamblu anatomic şi funcţional, din creier şi măduva spinării.


Rezultate secundare (Ax):

Alpax

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. alpax)

1. (metalurgie) aliaj ușor de aluminiu (≈87%) și siliciu (≈13%); silumin.


Anteclimax

Parte de vorbire: s.
Origine: (ante- + climax)

1. climax (3) nou, către care evoluează vegetaţia.


Anticlimax

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anticlimax)

1. parte dintr-o propoziție a cărei gradație este descendentă.

2. opoziţie într-un context a două gradaţii, ascendentă şi descendentă.

3. (antonim) climax.


Atrax

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthrax)

1. tumoare inflamatorie a ţesutului celular subcutanat, produsă de microbi foarte virulenţi; dalac.


Axa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. axer)

1. tr. a centra (o piesă).

2. tr., refl. (fig.) a (se) desfăşura în jurul a ceva, a (se) conforma cu ceva; a (se) susţine pe baza unei anumite situaţii; a (se) orienta.


Axă

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. axe, germ. Achse)

1. dreaptă care se consideră a fi orientată într-un anumit sens.

2. (tehn.) linie dreaptă care ocupă o anumită poziţie într-un sistem tehnic.

3. ~ de rotaţie = dreaptă imaginară în jurul căreia se execută mişcarea de rotaţie a unui corp; ~ optică = linie care trece prin centrul corneei şi prin centrul optic al ochiului; ~ de simetrie = linie a unui corp sau a unei suprafeţe faţă de care acestea prezintă anumite proprietăţi de simetrie.

4. (astr.) ~ a lumii = prelungire a dreptei care uneşte polii Pământului până la intersecţia cu sfera cerească.

5. grup constituit în timpul celui de-al doilea război mondial de Germania, Italia şi aliaţii lor.


Abaxial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr., engl. abaxial)

1. situat în afara unui ax central.

2. (anat.) situat în afara axei unui organ.


Abductor

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.
Origine: (fr. abducteur, lat. abductor)

1. (muşchi) care produce sau permite abducţia.

2. I. califică un mușchi care îndepărtează un membru de axul median al corpului.

3. II. mușchi care îndepărtează un membru de axul median al corpului sau două organe unul de celălalt.


Abocluzie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ab- + ocluzie; cf. lat. ab „îndepărtat de...”, occlusio, -onis „închidere”)

1. (med.) dentiție în care dinții arcadei superioare (maxilarul superior) și ai arcadei inferioare (mandibula) nu se află în contact.

2. lipsă de contact între dinții arcadei inferioare și cei ai arcadei superioare.


Abonament

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abonnement)

1. convenţie prin care, în schimbul unei taxe, se obţin unele servicii, dreptul la folosirea unui mijloc de transport, anumite publicaţii; înscris prin care se certifică această convenţie.


Abraxas

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abraxas)

1. cuvânt mistic la gnostici, scris mai ales pe amulete; (prin ext.) amuletă, talisman.

2. var. abrasax.


Abscisă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abscisse, lat. /linea/ abscissa)

1. (mat.) număr real care indică pe o axă lungimea şi sensul segmentului cuprins între originea axei şi un punct dat, determinând poziţia acestuia.

2. prima coordonată carteziană (orizontală) a unui punct.