Dictionar

axilă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. axile, lat. axilla)

1. subsuoară.
2. loc unde se împreună ramura cu trunchiul unei plante sau frunza cu ramura.
 

axilă

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT axilla
2. FR aisselle
3. EN axil; axilla
4. DE Achsel; Astwinkel; Aderwinkel
5. RU пaзухa
6. HU hónalj, ághónalj
 

axilar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. axillaire)

1. referitor la axilă.
2. situat la axilă.
 

maxilă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. maxille, lat. maxilla)

1. maxilar superior.
2. piesă chitinoasă din armătura bucală a insectelor, deasupra buzei inferioare.
 

abocluzie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ab- + ocluzie; cf. lat. ab „îndepărtat de...”, occlusio, -onis „închidere”)

1. (med.) dentiție în care dinții arcadei superioare (maxilarul superior) și ai arcadei inferioare (mandibula) nu se află în contact.
2. lipsă de contact între dinții arcadei inferioare și cei ai arcadei superioare.
 

acrodont, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acrodonte)

1. (despre reptile) cu dinții sudați pe marginea superioară a maxilarelor.
 

adamantinom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. adamantinome)

1. (med.) tumoare dentară malignă; ameloblastom.
2. (med.) tumoră invazivă și distructivă rezultată din transformarea malignă a mugurilor dinților din maxilarul inferior.
 

agnatie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agnathie)

1. absența congenitală a maxilarului inferior.
 

agnatostomi

Parte de vorbire:  s.m. pl.  
Etimologie: (germ. Agnathostomen)

1. (zool.) clasă de vertebrate acvatice fără maxilarul inferior; agnate.
2. (la sg.) animal din această clasă; agnată.
 

alveolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alvéole)

1. cavitate de implantare a dinților în osul maxilar.
2. ~ pulmonară = fiecare dintre micile cavități ce se găsesc în plămâni la capătul bronhiilor.
3. căsuță construită de albine în fagure.
4. (bot.) scobitură.
5. locaș în care stau semințele în distribuitorul unei semănători sau al unui trior.
6. loc retras de la alinierea unei străzi, a unei alei, dintr-un spațiu plantat.
7. scobitură creată la suprafața unei roci omogene.
8. ~ eoliană = mică adâncitură a solului săpată de vânt în regiunile de deșert.
9. fiecare dintre scobiturile practicate în balconetul unui frigider, pentru păstrarea ouălor.