Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. azimut)
1. unghi format de un plan vertical fix, care trece printr-un anumit punct, cu planul vertical al unei direcţii ce trece prin punctul considerat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Altazimut)
1. instrument astronomic pentru măsurarea azimutului constelaţiilor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. azimutal)
1. (astronomie) referitor la azimut; care reprezintă sau măsoară azimuturile.
2. cerc ~ = cerc care trece prin linia verticală a unui loc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Altazimut)
1. instrument astronomic pentru măsurarea azimutului constelaţiilor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. azimutal)
1. (astronomie) referitor la azimut; care reprezintă sau măsoară azimuturile.
2. cerc ~ = cerc care trece prin linia verticală a unui loc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Radiotheodolit)
1. aparat pentru determinarea în altitudine a direcţiei şi vitezei vântului prin măsurarea unghiurilor azimutale şi verticale ale unui radioemiţător.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. théodolite)
1. goniometru de precizie folosit în geodezie şi astronomie pentru măsurarea unghiurilor verticale şi orizontale, a distanţelor zenitale şi a azimuturilor.