Dictionar

Rezultate secundare (Bănui):

Bănuielnic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (bănuială + -nic)

1. care este înclinat bănuiască, care cade ușor la bănuială; bănuitor.

2. care inspiră neîncredere, bănuieli; suspect.


Arest

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Arrest, it. arresto)

1. deţinere sub pază legală a cuiva bănuit de o infracţiune.

2. locul acesteia; închisoare.


Carantină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. quarantaine, rus. karentin)

1. izolare preventivă a oamenilor, animalelor, navelor sau mărfurilor care provin dintr-o regiune unde bântuie o epidemie.

2. menţinere în izolare a persoanelor bănuite ar putea răspândi o boală contagioasă.

3. restricţii aplicate în vederea combaterii bolilor contagioase ale animalelor.

4. izolare a unui organism vegetal, pentru o anumită perioadă, de pericolul contaminării cu un anumit agent patogen transmisibil.

5. (fig.) izolare.


Dubitativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dubitatif, lat. dubitativus)

1. care exprimă o îndoială, un dubiu.

2. propoziţie (şi s. f.) = propoziţie care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranţă sau o bănuială cu privire la o acţiune.


Gelozie

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. gelosia)

1. sentiment chinuitor provocat de bănuiala sau certitudinea persoana iubită este necredincioasă.

2. invidie.


Impresie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. impression, lat. impressio)

1. efect produs în conştiinţă de un factor din afară; gânduri, imagini etc. întipărite în amintire.

2. a face (sau a produce) ~ = a impresiona puternic; a da (sau a lăsa, a face) ~a = a părea că.

3. senzaţie; părere.

4. a avea ~a că... = a bănui, a crede că.


Mefient, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. méfiant)

1. care nu are încredere, care este suspicios; neîncrezător, bănuitor.