Dictionar

Rezultate secundare (Bănuitor):

Mefient, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. méfiant)

1. care nu are încredere, care este suspicios; neîncrezător, bănuitor.


Suspicios, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. suspicieux, lat. suspiciosus)

1. care manifestă suspiciune, care este mefient; bănuitor, neîncrezător.


Bănuielnic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (bănuială + -nic)

1. care este înclinat bănuiască, care cade ușor la bănuială; bănuitor.

2. care inspiră neîncredere, bănuieli; suspect.