Rezultate secundare (Bai):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bayadère, port. bailadeira)
1. dansatoare indiană care execută dansuri rituale sau laice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. baian)
1. s. m. cântăreţ de balade rus sau ucrainean.
2. s. n. armonică de mână, cu butoni în loc de clape.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. boyau)
1. bandaj al roţii unei biciclete de curse conţinând în anvelopă o cameră subţire de cauciuc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bain-marie)
1. fel de a fierbe ori de a coace uşor un aliment, un corp, constând în a plasa recipientul în care este conţinut în apa ce se încălzeşte direct.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Bainit)
1. constituent structural al oţelurilor, prin transformarea austenitei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sp. baion)
1. dans modern brazilian, de origine populară; melodia corespunzătoare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablution, lat. ablutio)
1. spălare a corpului, prescrisă de unele religii orientale şi la catolici, pentru purificare.
4. eroziune exercitată de curenţii marini de adâncime.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anagnoste)
1. (la romani) sclav însărcinat să facă lectură în timpul mesei sau al băii, să copieze manuscrise etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. arma)
1. unealtă, maşină care serveşte pentru atac sau apărare.
2. ~ albă = armă destinată luptei corp la corp (baionetă, stilet etc.); a depune ~ele = a se preda; (fig.) a ceda.
3. (pl.) ansamblul semnelor heraldice de pe o stemă, de pe un blazon.
4. categorie de trupe din forţele armate corespunzând unei activităţi specializate.
5. (fig.) mijloc de combatere a unui adversar pe planul ideilor, al politicii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după germ. Atramentverfaren)
1. tratament termochimic al pieselor de oţel prin încălzire în baie cu soluţie de fosfat de fier şi de mangan.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. azéri)
1. I. legat de Azerbaidjan, de limba, oamenii și cultura sa; azerbaidjan.
2. II. persoană care face parte din populația de bază a Azerbaidjanului sau care este originară de acolo; azerbaidjan.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (după fr. azerbaïdjanaise)
1. adj., s.m.f. (locuitor) din Azerbaidjan; azer.
2. (s. f.) limbă turcă din familia altaică, vorbită de azerbaidjeni.