bălegar de bovine

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT excrementum bovinum
2. FR bouse
3. EN cow-dung
4. DE Kuhmist
5. RU коровий помет; коровий нaвоз
6. HU marhatrágya

bălegar de cal

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT excrementum equinum
2. FR crottin; fumier de cheval
3. EN horse-dung
4. DE Pferdemist
5. RU конский нaвоз
6. HU lótrágya

baleia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. balayer)

1. a parcurge cu un fascicul electronic suprafața ecranului luminescent al unui tub catodic.
2. (fig.) a mătura.

baleiaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. balayage)

1. explorare cu ajutorul unui fascicul electronic a suprafeței ecranului unui tub catodic.
2. evacuare forțată cu ajutorul unui curent de aer sau al unui amestec carburant a gazelor arse din cilindrul unui motor cu ardere internă.

balenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baleine, lat. balaena)

1. mamifer cetaceu foarte mare.
2. (fam.) persoană foarte grasă.
3. lamelă flexibilă, din fanoane de balenă (1), pentru a ține întinse gulerele la cămăși, corsetele etc.
4. spetează la ambarcațiile de sport.

balenide

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. balénidés)

1. familie de cetacee: balenele.

acvifaună

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (acvi- + faună)

1. totalitatea speciilor de animale care trăiesc în apă (pești, caracatițe, crabi, balene et cetera); faună acvatică, hidrofaună.

adagio

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. adagio)

1. adv. (muz.) lent.
2. s. n. parte dintr-o lucrare muzicală scrisă în acest tempo.
3. dans clasic lent pentru doi soliști, într-un balet.

apoteoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apothéose, lat., gr. apotheosis)

1. (ant.) solemnitate de trecere (a unui erou, a unui împărat) în rândul zeilor.
2. (fig.) preamărire, slăvire, glorificare.
3. denumire a scenelor finale cu caracter solemnă și triumfal din opere sau balete; încheiere solemn a unei piese muzicale.

arabesc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arabesque)

1. s. n. ornament inspirat din arta arabă.
2. motiv decorativ ornamental din diverse combinații de figuri (linii, frunze, flori) împletite simetric.
3. mod de exprimare prin exces de ornamente; procedeu stilistic care realizează acest mod.
4. figură în baletul clasic, la patinaj sau la gimnastică, cu piciorul și brațul liber spre orizontală.
5. ornament muzical.
6. s. f. piesă muzicală cu o linie melodică bogat ornamentată.

arbaletă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. arbalète)

1. armă din evul mediu constând dintr-un arc montat pe un suport, care servea la aruncat săgeți sau proiectile; (înv.) arbalestră, (înv.) arcubalistă.
2. armă folosită la vânătoarea sub apă.

arbaletrier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arbalétrier)

1. s. m. soldat înarmat cu o arbaletă.
2. s. n. grindă care servește la susținerea penelor pe care se fixează căpriorii unui acoperiș.