Dictionar

Rezultate secundare (Balo):

BALO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. ballo-, cf. gr. ballo, ballein „a arunca, a azvârli”)

1. „aruncare, expulzare”.


Balocoră

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ballochore)

1. (plantă) la care diseminarea se face printr-un mecanism propriu de expulzare.


Balograf

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Ballograph)

1. instrument pentru măsurarea vitezei proiectilelor.


Balon (2)

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (balon/zaid/)

1. pardesiu de ploaie confecționat din balonzaid.


Balon 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ballon)

1. vehicul aerian dintr-un corp sferic umplut cu un gaz mai uşor decât aerul, la care este ataşată o nacelă.

2. (fam.) a lua (pe cineva) în ~ = a face glume pe seama cuiva.

3. băşică de cauciuc foarte subţire, asemănătoare unei mingi, cu care se joacă copiii.

4. minge (de fotbal, de baschet etc.).

5. (mar.) velă triunghiulară la ambarcaţiile de regate.

6. înveliş transparent sau translucid, etanş, care închide corpul luminos al unei lămpi electrice, al unui tub electronic etc.

7. vas de formă sferică pentru anumite reacţii chimice (de laborator).


Balona

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. ballonner)

1. tr., refl. a (se) face, a deveni ca un balon; a (se) umbla.

2. refl. a i se umfla cuiva abdomenul (datorită acumulării de gaze în intestine).


Aerostat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérostat)

1. balon umplut cu un gaz mai uşor decât aerul.


Ascensiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ascension, lat. ascensio)

1. mişcare de jos în sus a unui mobil.

2. urcare, suire (pe un munte); înălţare (cu balonul).

3. (fig.) creştere, dezvoltare.

4. promovare pe treptele ierarhiei profesionale sau sociale.

5. proces de cucerire a puterii de către o organizaţie politică.


Bal (2)

Parte de vorbire: s.n. (învechit)
Origine: (fr. balle)

1. pachet mare de mărfuri învelit și legat puternic pentru a fi transportat mai ușor; balot (de mărfuri).


Balast

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. ballast)

1. lest (nisip, pietriş) care asigură stabilitatea unei nave, a unei maşini agricole sau reglarea altitudinii unui balon.

2. compartiment etanş al unui submarin care asigură scufundarea sau ridicarea submarinului la suprafaţă.

3. (fig.) ceea ce este inutil, de prisos.

4. strat de pietriş folosit ca pat pentru aşezarea traverselor unei linii ferate; amestec de pietriş şi de nisip la diferite construcţii.


Balon (2)

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (balon/zaid/)

1. pardesiu de ploaie confecționat din balonzaid.


Balona

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. ballonner)

1. tr., refl. a (se) face, a deveni ca un balon; a (se) umbla.

2. refl. a i se umfla cuiva abdomenul (datorită acumulării de gaze în intestine).