Dictionar

balona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. ballonner)

1. tr., refl. a (se) face, a deveni ca un balon; a (se) umbla.
2. refl. a i se umfla cuiva abdomenul (datorită acumulării de gaze în intestine).
 

balonaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (balon + -aj)

1. lățime a secțiunii transversale a unui pneu, aflat sub presiune maximă.
 

balonaș

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (balon + -aș)

1. diminutiv al lui balon; balon (mic).
 

bec 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bec)

1. balonaș de sticlă cu un soclu și un filament în interior, care devine incandescent și luminează, străbătut de un curent electric.
2. mulură la partea de jos a ferestrei, destinată a împiedica prelingerea apei de ploaie pe fațadă.
 

colodispepsie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. colodyspepsie)

1. sindrom dispeptic caracterizat prin jenă abdominală, balonare etc.
 

timpanism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tympanisme)

1. timpanită.
2. sunet care se aude la percuția unui abdomen balonat.
 

timpanită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. tympanite)

1. balonare a abdomenului datorată acumulării de gaze în intestine; timpanism, meteorism.