Rezultate principale (Bancher):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. banquier, it. banchiere)
1. posesor de capital bancar; proprietar, mare acţionar al unei bănci
Rezultate secundare (Bancher):
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. agioteur)
1. persoană care face agiotaj; agent de bursă.
2. bancher specializat în comerțul cu titluri publice la începutul secolului al XVIII-lea.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. bancocrate)
1. adept al bancocrației.
2. susținător al dominației exercitate asupra vieții publice de către bănci.
3. bancher puternic; capitalist care se bazează pe bănci.
Parte de vorbire: s.n. inv.
Origine: (fr. chemin de fer)
1. joc de noroc asemănător bacaralei, la care fiecare jucător devine pe rând bancher.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. ciompi)
1. pl. nume dat muncitorilor torcători de lână din Florenţa sec. XIV, care, aliaţi cu meseriaşii neîncadraţi în bresle, s-au răsculat în 1378 împotriva negustorilor, bancherilor şi patronilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. comptoir)
1. birou de comerţ (în special al unui bancher); masă unde se fac plăţile în casele mari de comerţ.
2. agenţie comercială într-un stat străin.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. fallimento, germ. Falliment)
1. stare de insolvabilitate a unui comerciant sau bancher, a unei întreprinderi etc., recunoscută şi declarată de o instanţă judecătorească; bancrută.
3. a da ~ = a nu izbuti într-o acţiune.