Dictionar

Rezultate principale (Bard):

Bard

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barde, lat. bardus)

1. poet şi cântăreţ la celţi.

2. poet eroic şi liric.


Rezultate secundare (Bard):

Bardor

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bardeur)

1. macara mobilă utilizată pe şantierele de construcţie.


Bardou

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bardot)

1. animal obţinut din încrucişarea unui armăsar cu o măgăriţă.


Ambarda

Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. embarder)

1. a se abate brusc de la curs; a face ambardee.


Americiu

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. américium)

1. (chimie) element radioactiv sintetic aparținând seriei chimice a actinidelor, obținut din uraniu prin bombardarea acestuia cu particule α accelerate, cu numărul atomic 95 și simbolul Am.

2. (var.) americium.


Bombarda

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. bombarder)

1. a executa un bombardament (1).

2. a efectua un bombardament (2).

3. (fig.) a plictisi cu insistenţele, a insista, a stărui.


Bombardier

Parte de vorbire: I. s.n. (pl. -e), II. s.m. (pl. -i)
Origine: (fr. bombardier)

1. I. avion care efectuează misiuni de bombardare; avion de bombardament.

2. II. militar din echipajul unui avion de bombardament; aviator responsabil cu aruncarea bombelor.


Bombă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bombe)

1. proiectil cu încărcătură explozivă, incendiară etc., la bombardamentele de aviaţie.

2. ~ atomică (nucleară) = dispozitiv având ca exploziv energia nucleară dezvoltată prin reacţia de fuziune în lanţ a nucleelor unor elemente grele (uraniu, plutoniu); bombă A; ~ cu hidrogen = dispozitiv a cărui explozie se datoreşte energiei termonucleare dezvoltate prin reacţia de fuziune a nucleelor de hidrogen (deuteriu, tritiu); bombă H, bombă termonucleară.

3. ~ vulcanică = bucată de lavă azvârlită de un vulcan, la începutul erupţiei.

4. recipient în medicină pentru gaze sau substanţe radioactive.

5. (peior.) cârciumă sordidă, rău famată.

6. (fig.; sport) lovitură puternică de minge.

7. (fam.) ştire, fapt care produce senzaţie.


Catodoluminescenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (catod + luminescenţă)

1. luminescenţă care se produce prin bombardarea unei substanţe cu electroni.