Rezultate principale (Bicicletă):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bicyclette)
1. vehicul cu două roţi aşezate una în spatele celeilalte, pusă în mişcare, prin intermediul unui lanţ, de două pedale acţionate cu picioarele.
2. ~-tandem = bicicletă pentru două persoane, fiecare acționând câte o pereche de pedale.
3. ~ cu motor = ciclomotor.
4. (expr.) a(-i) lua (cuiva) caii de la ~ = a nu avea ce-i face.
Rezultate secundare (Bicicletă):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hydrobicyclette)
1. ambarcaţie de agrement pusă în mişcare printr-un mecanism cu pedale.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bicyclette)
1. vehicul cu două roţi aşezate una în spatele celeilalte, pusă în mişcare, prin intermediul unui lanţ, de două pedale acţionate cu picioarele.
2. ~-tandem = bicicletă pentru două persoane, fiecare acționând câte o pereche de pedale.
3. ~ cu motor = ciclomotor.
4. (expr.) a(-i) lua (cuiva) caii de la ~ = a nu avea ce-i face.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. bicycliste)
1. persoană care umblă pe bicicletă; ciclist, (rar) velocipedist.
Parte de vorbire: afix
Origine: (fr. cycl/o/-. -cycle, cf. gr. kyklos)
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. cyclomoteur)
1. bicicletă cu un motor de un cilindru, cu o capacitate de până la 50 de cm3.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cyclotourisme)
1. turism cu bicicleta sau cu ciclomotorul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. coursier)
1. adj., s. f. (bicicletă) de curse.
2. s. m. armăsar, cal de curse.
3. comisionar.
4. s. n. tun instalat la prora unei galere sau a unei şalupe, pentru a trage un ax spre înainte.