Dictionar

Rezultate principale (Bicicletă):

Bicicletă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bicyclette)

1. vehicul cu două roţi aşezate una în spatele celeilalte, pusă în mişcare, prin intermediul unui lanţ, de două pedale acţionate cu picioarele.

2. ~-tandem = bicicletă pentru două persoane, fiecare acționând câte o pereche de pedale.

3. ~ cu motor = ciclomotor.

4. (expr.) a(-i) lua (cuiva) caii de la ~ = a nu avea ce-i face.

5. (fig.; depr.) ochelari.


Rezultate secundare (Bicicletă):

Hidrobicicletă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hydrobicyclette)

1. ambarcaţie de agrement pusă în mişcare printr-un mecanism cu pedale.


Bicicletă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bicyclette)

1. vehicul cu două roţi aşezate una în spatele celeilalte, pusă în mişcare, prin intermediul unui lanţ, de două pedale acţionate cu picioarele.

2. ~-tandem = bicicletă pentru două persoane, fiecare acționând câte o pereche de pedale.

3. ~ cu motor = ciclomotor.

4. (expr.) a(-i) lua (cuiva) caii de la ~ = a nu avea ce-i face.

5. (fig.; depr.) ochelari.


Biciclist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. bicycliste)

1. persoană care umblă pe bicicletă; ciclist, (rar) velocipedist.


CICL(O)-, -ciclu

Parte de vorbire: afix
Origine: (fr. cycl/o/-. -cycle, cf. gr. kyklos)

1. „cerc, ciclu, bicicletă”.


Ciclomotor

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. cyclomoteur)

1. bicicletă cu un motor de un cilindru, cu o capacitate de până la 50 de cm3.


Cicloturism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cyclotourisme)

1. turism cu bicicleta sau cu ciclomotorul.


Cursier, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. coursier)

1. adj., s. f. (bicicletă) de curse.

2. s. m. armăsar, cal de curse.

3. comisionar.

4. s. n. tun instalat la prora unei galere sau a unei şalupe, pentru a trage un ax spre înainte.