Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT bifurcatus; bifurcus; furcatus
3. EN bifurcate; twice-forked; two-prongend; two forked; furcate
4. DE zweigabelig; doppeltgabelig; gegabelt; gabelig; verästelt
5. RU двувильчaтый; рaздвоенной вильчaтый; вильчaто рaзветвленный
6. HU villás, kétágú, két villaágú
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bifurcation)
1. bifurcare; loc unde se bifurcă un drum, un râu etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. biparous, fr. bipare)
1. care dă naştere la două fiinţe o dată.
2. califică o femeie, o femelă care este mamă pentru a doua oară.
3. (bot.) cu ramuri bifurcate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. doum)
1. palmier din Sahara, cu tulpina bifurcată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., gr. syrinx)
1. (la vechii greci) instrument muzical de suflat de tipul naiului; flautul lui Pan.
2. organ fonator al păsărilor, la bifurcaţia bronhiilor.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT bifurcatus; bifurcus; furcatus
3. EN bifurcate; twice-forked; two-prongend; two forked; furcate
4. DE zweigabelig; doppeltgabelig; gegabelt; gabelig; verästelt
5. RU двувильчaтый; рaздвоенной вильчaтый; вильчaто рaзветвленный
6. HU villás, kétágú, két villaágú
Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. furca „furcă”)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. furcifère)