Rezultate principale (Bijuterie):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bijouterie)
1. obiect de podoabă; giuvaer.
2. (fig.) lucru elegant şi de mare preţ.
3. magazin, atelier de bijuterii.
Rezultate secundare (Bijuterie):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anneau)
1. cerc realizat dintr-un material dur și folosit pentru a atașa, reține sau înfășura ceva.
3. ceva care amintește de această formă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. broche)
1. bijuterie pe care femeile o poartă, prinsă într-un ac, la rochie etc.
2. unealtă cu care se fac găuri în formele de turnătorie pentru evacuarea gazelor rezultate de la turnare.
3. schelet cilindric de metal al unui miez de turnătorie.
4. tijă în ortopedie pentru imobilizarea fracturilor.
5. unealtă folosită la maşina de broşat.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Klips)
1. bijuterie (agrafă, broşă sau cercel) echipată cu un fel de clapă sau ac cu arc, care îi permite să fie atașată de îmbrăcăminte sau de o parte a corpului.
2. piesă formată din două elemente care se asamblează şi se desfac uşor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. gemme, lat. gemma)
1. piatră preţioasă în stare cristalină pură.
2. (adj.) sare ~ = sare de bucătărie.
3. bijuterie cu o piatră (semi)preţioasă pe care sunt gravate figuri sau motive decorative.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. guillochis)
1. ornament format din linii încrucișate cu simetrie; ornament gravat, în linii întretăiate, drepte sau ondulate, în bijuterie.
2. desen complex din linii drepte, frânte, spirale etc., care formează fondul unor hârtii cu valoare nominală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. marcassite, germ. Markasit)
1. sulfură naturală de fier, galbenă-verzuie şi cu luciu metalic, în bijuterie.