Dictionar

Rezultate principale (Blândeţe):

Blândețe

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (blând + -ețe)

1. însușirea omului blând; purtare de om blând; (înv.) blândeațe, (reg.) blândeță.

2. (antonim) răutate.


Rezultate secundare (Blândeţe):

Amiabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amiable)

1. care se comportă ca un prieten, care arată prietenie; înţelegător, prietenos.

2. care acționează sau care se face prin blândețe și conciliere; binevoitor, conciliator.

3. (despre litigii, conflicte etc.) care se reglează în general printr-o tranzacție, în afara oricăror proceduri judiciare.

4. (științe juridice) care este rezolvat prin negociere, pe cale diplomatică.


Dulcoare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după it. dulciura)

1. dulceaţă, bunătate, blândeţe.


Ferocitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. férocité, lat. ferocitas)

1. caracterul a ceea ce este feroce; cruzime, sălbăticie.

2. faptă crudă, sălbatică, violentă.

3. (antonim) blândețe.


Insinuare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (insinua)

1. acțiunea de a (se) insinua și rezultatul ei; insinuație.

2. vorbă, aluzie prin care se lasă se înțeleagă un anumit lucru.

3. manieră inteligentă de a introduce cu blândețe și pricepere ceva; strecurare, infiltrare.


Insinuaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. insinuation)

1. acțiunea de a (se) insinua și rezultatul ei; insinuare.

2. indiciu, aluzie calomnioasă, răutăcioasă sau de natură denigratoare despre o persoană sau un lucru.

3. manieră inteligentă de a introduce cu blândețe și pricepere ceva; strecurare, infiltrare.


Mansuetudine

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mansuétude, lat. mansuetudo)

1. blândeţe, bunătate.