Dictionar

Rezultate secundare (Blestem):

Blestemare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. blestema)

1. invocare a unei nenorociri (sau a mâniei divine) împotriva cuiva; blestem.

2. (înv.) vorbă sau expresie injurioasă; înjurătură.

3. (înv.) hulă.


Anatemiza

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (după fr. anathémiser, anathématiser, lat. anathemisare)

1. a arunca anatema asupra cuiva; a pronunța o excomunicare împotriva cuiva.

2. a blestema, a declara ca aparținând răului.


Blasfem

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. blasphème)

1. blasfemie, hulă.

2. blestem.


Damna

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. damner, lat. damnare)

1. a condamna la chinurile infernului.

2. a blestema, a reproba.


Damnabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. damnable, lat. damnabilis)

1. care merită fie blestemat, condamnat.


Damnat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. damné, lat. damnatus)

1. condamnat la chinurile infernului.

2. blestemat, reprobat, care şi-a atras oprobriul public.


Damnaţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. damnation, lat. damnatio)

1. osândire la chinurile infernului.

2. blestem.