Rezultate secundare (Blestem):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. blestema)
1. invocare a unei nenorociri (sau a mâniei divine) împotriva cuiva; blestem.
2. (înv.) vorbă sau expresie injurioasă; înjurătură.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (după fr. anathémiser, anathématiser, lat. anathemisare)
1. a arunca anatema asupra cuiva; a pronunța o excomunicare împotriva cuiva.
2. a blestema, a declara ca aparținând răului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. blasphème)
1. blasfemie, hulă.
2. blestem.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. damner, lat. damnare)
1. a condamna la chinurile infernului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. damnable, lat. damnabilis)
1. care merită să fie blestemat, condamnat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. damné, lat. damnatus)
1. condamnat la chinurile infernului.
2. blestemat, reprobat, care şi-a atras oprobriul public.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. damnation, lat. damnatio)
1. osândire la chinurile infernului.
2. blestem.