Dictionar

boicot

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. boycott)

1. mijloc de constrângere constând în întreruperea organizată a relațiilor economice, politice etc. cu o țară, cu o întreprindere etc., în semn de protest.
 

boicota

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. boycotter)

1. a aplica un boicot; a nu mai face comerț cu o companie, o țară etc. pentru a exercita presiuni asupra acesteia.
2. a refuza în mod colectiv cumpărarea și/sau vânzarea unui produs (adeseori în semn de protest).
3. a refuza în mod colectiv de a participa la o acțiune publică, pentru a determina eșecul acesteia.
 

boierește

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (boier + -ește)

1. în felul boierilor; ca boierii.
2. (expr.) a o duce ~ = a trăi foarte bine.
 

boieros, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (boier + -os)

1. cu gesturi și maniere de boier; care are obiceiuri și atitudini de boier.
2. căruia îi place să facă pe boierul.
3. (prin ext.) care este mofturos, pretențios.
 

boiller

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Boiler)

1. cazan special de încălzire automată a apei necesare consumului în întreprinderi, locuințe etc.
 

liftboi

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (engl. lift-boy)

1. persoană responsabilă de operarea unui lift; liftier.
2. (var.) lift-boy.
 

albgardist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (după rus. белогвардеец [belogvardeeț])

1. membru al forțelor armate contrarevoluționare ruse, împotriva puterii sovietice din războiul civil (1918-1920).
 

amazoană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amazone)

1. (mit.) femeie dintr-un trib războinic legendar, bună călăreață, care își tăia sânul drept pentru a putea mânui mai ușor arcul.
2. (fam.) călăreață.
 

ambuscat, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.  
Etimologie: (fr. embusqué)

1. care este în ambuscadă.
2. (prin ext.) care se disimulează sau este disimulat.
3. (militar) care se bucură de o poziție ușoară, scutit de instrucție, pe timp de pace, sau care ocupă o poziție ferită de pericol pe timp de război; (fig.) învârtit.
 

antebelic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ante- + lat. bellicus „de război”)

1. care ține de perioada de dinainte de război.
2. premergător unui război.
3. (antonim) postbelic.
 

antibonjurist, -ă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (anti- + bonjurist)

1. (boiernaș din perioada prepașoptistă) care se opunea bonjuriștilor.
 

antirăzboinic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (anti- + războinic)

1. (persoană) care este împotriva războiului, care se opune militarismului.