Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., sp. boldo)
1. arbore orginar din Chile, cu frunze având proprietăţi stimulative, tonice, colagoge şi laxative.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. buldo, n. com.)
1. mică sferă de celuloid servind ca greutate şi plută pentru pescuit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kobold)
1. (mit. germanică) demon familiar, spiriduş, păzitor al metalelor preţioase din pământ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exhortation, lat. exhortatio)
1. discurs prin care se urmăreşte stârnirea unor sentimente, dezlănţuirea unor acţiuni etc.; încurajare, îndemn, imbold, înflăcărare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. impulse, lat. impulsus)
1. forţă, imbold, stimul capabil să determine o acţiune, o mişcare.
2. (fil.) ~ primar = impuls iniţial imprimat de divinitate, căruia i s-ar datora mişcarea materiei.
3. (electron.) grup de oscilaţii de foarte înaltă frecvenţă care se succed periodic într-
Parte de vorbire: vb.
Origine: (impuls + -iona)
2. a imprima o mişcare; a stimula, a îndemna, a îmboldi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. moteur, germ. Motor)
1. adj. care pune în mişcare, care mişcă.
2. s. f. maşină de forţă care transformă o formă oarecare de energie în energie mecanică pentru acţionarea altei maşini, a unui vehicul etc.
3. (fig.) ceea ce mişcă ceva; imbold, stimulent.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ressort, germ. Resort)
1. arc de maşină, de ceas etc.
2. (fig.) sursă de energie fizică sau morală; suport moral, imbold.
3. sector, domeniu de activitate.
4. autoritate de ~ = autoritate în competenţa căreia intră rezolvarea unei probleme.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. stimulus)
1. s. n. stimulent, imbold.
2. s. m. factor care dă naştere unei reacţii, unei conduite specifice a organismului; excitant.