Dictionar

bombardament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bombardement, it. bombardamento)

1. atac cu bombe de aviație, cu proiectile de artilerie sau cu rachete.
2. (fiz.) ~ nuclear = proiectarea unui fascicul de particule elementare asupra unor nuclee atomice.
 

bombarda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. bombarder)

1. a executa un bombardament (1).
2. a efectua un bombardament (2).
3. (fig.) a plictisi cu insistențele, a insista, a stărui.
 

bombardier

Parte de vorbire:  I. s.n. (pl. -e), II. s.m. (pl. -i)  
Etimologie: (fr. bombardier)

1. I. avion care efectuează misiuni de bombardare; avion de bombardament.
2. II. militar din echipajul unui avion de bombardament; aviator responsabil cu aruncarea bombelor.
 
 

fortăreață

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. forteresse)

1. punct întărit cu fortificații și dotat cu o garnizoană permanentă.
2. ~ zburătoare = avion greu, de bombardament, blindat puternic.
 

hibakusha

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. hibakusha)

1. /hibacúș/ supraviețuitor al bombardamentelor atomice de la Hiroshima și Nahasaki.